Despre mine

M-am născut pe un însorit 23 August „muncitoresc” 1986 la maternitatea spitalului din Rădăuți, deci pot să spun că sînt bucovinean din naștere. Ai mei au decis să mă cheme Adrian Cătălin, nu știu exact de ce…

Primele mele amintiri sînt legate de tocul ușii, de care mi-am spart capul la trei ani și de urletele ce au urmat. Urmează fragmente la fel de dureroase care includ membre rupte și ghipsate și întîlnirile bruște cu asfaltul. Da, am fost un copchil tare neastîmpărat. Mama zice că se trage de la niște vitamine chinezești pe care mi le-a dat pe la doi ani (cică eram prea moale). O fi!
Stăteam în Cajvana pe atunci, dar cînd s-au hotărît ai mei să se mute eu nu am vrut. Am protestat aruncîndu-mă de la balcon. Bine că stateam la parter. Oricum mi-am încasat-o atunci…
Ne-am mutat la țară, la părinții mamei în satul Dănila comuna Dărmănești. Frumos acolo, țin minte doar cîteva zile însorite de vară și cireșul din care căzut de vreo trei ori. Ah, îmi mai aduc aminte și de acea aproape jumătate de an de grădiniță. Țin minte că mă plictiseam de moarte și nu-mi plăcea limba franceză…
După nici un an petrecut la țară ne-am mutat la oraș, unde am observat imediat că lucrurile sînt cu totul altfel. În loc de grădiniță m-au trimis la cămin unde am intrat direct în grupa mijlocie. Aici nu mai era plictiseală și ne jucam toată ziulica. Nu numai că eram neastîmpărat mai eram și rebel: furam șnițele de la bucătărie și le dădeam la căței, protestam cînd eram puși să dormim după masă. Ehe, vremuri… Oricum, m-am lăsat și de cămin, nu era de mine.
Am fost un copil precoce, știam să citesc la vîrsta de patru ani, am învățat să scriu pe la cinci ani (mai întîi de tipar, apoi de mînă)

To be edited and continued!

nimic.org