Dacă n-aș fi fost eu…

…aș fi fost un marinar. Îmi place uneori să visez, să mă gîndesc că viața e un ocean care trebuie străbătut de la un capăt la celălalt și-mi place să cred că voi putea face asta. Voi naviga, voi înfrunta riscurile uraganelor și furtunilor, voi cunoaște în permanență lume nouă și frumoasă iar la bătrînețe voi avea ce povesti nepoților. S-ar zice, apoi, că nu am o viață liniștită, stabilă, cu garanții și responsabilități însă, pînă la urmă, cine are?! Trăim, într-adevăr, într-un mic cub în care singurele lucruri garantate sînt trecerea timpului și moartea, mai devreme sau mai tîrziu. Ca și marinar nu m-aș gîndi absolut deloc la moarte (nici acum nu mă gîndesc) și mi-aș trăi viața privind mereu dinspre prova navei către un orizont mereu nou. Fără „prieteni” care te judecă fără să-ți știe viața, fără nimicuri care să te streseze zi de zi, fără claxoane, poluare și prostie urbană. Eventual o sirenă, pe care s-o fur din spuma mării și alături de care-mi voi petrece restul vieții. Frumos!

…aș fi fost copil. M-aș naște din nou, în aceeași familie, cu aceiași părinți, cu aceeași soră și aș fi crescut în același mediu. Sînt un copil de 21 de ani acum. Unul care privește melancolic în trecut, gîndindu-se la miile de lucruri pe care ar fi putut să le facă. La zece ani trebuia să fiu cuminte, mai tîrziu trebuia să fiu mai rău; uneori meritam palme în loc de vorbe, alteori cuvinte dulci și mîngîieri. Da, prostii… Poate că aș face exact aceleași lucruri. Dar aș da orice să-mi trăiesc din nou copilăria.

…aș fi fost chimist. N-am dilit (încă) și nu-i din cauza unei persoane foarte dragi. Chimia a fost și este o enigmă, un soare care n-a răsărit niciodată pentru mine. Sînt sigur că mi-ar șade bine într-un halat alb, imaculat :) . Laboratorul să-mi fie o a doua casă, eprubetele și mojarele să-mi fie prietenii și formulele opere de artă. Să fiu bun, să descopăr noi substanțe, noi formule, noi orizonturi, eventual să-i dau o palmă peste bot unui chimist renumit, demonstrîndu-i că a greșit. Experimente, culori, reacții, explozii… Și încă să-mi aștept chimista brunetă…

N-am alternative, sînt eu: un student nebărbierit într-o lume care nu m-a format cum trebuie. Doar nu-s eu de vină, nu?! Sînt tare curios ce-ar fi fost alții, dar nu nominalizez.

April 10, 2008 | Filed Under Jurnal 

Comments

One Response to “Dacă n-aș fi fost eu…”

  1. Cel mai misto tip din Romania on June 25th, 2008 05:38

    pacat ca unii se inneaca inainte de a traversa oceanul :(

Leave a Reply




nimic.org