Arhiva pentru luna 04/2008

Se lucrează

Scris pe 20 Aprilie 2008 la 17:47

Da, scrie bine la titlu: se lucrează. Adică lucrez la o grămadă de prostioare și chestiuțe și n-am prea avut timp de blog. Nu cred că interesează pe cineva cu ce mă ocup, deci nu dau alte detalii. Singurul lucru pe care îl scriu e că sînt bucuros că am trecut, într-un final, peste niște stereotipuri atribuite reprezentantelor sexului frumos (muierilor, mai pe scurt).
Da băi, am fost și pe acasă, am tras mîța de coadă și șoarecele de urechi, am jucat Rome…

Revin.

Scris în Jurnal | 6 comentarii »

16 întrebări (in)existențiale

Scris pe 11 Aprilie 2008 la 00:40

Chiar n-am idee care e antonimul compus (prefix negativ + cuvînt) pentru „existențial”, deci mea culpa dacă am dat cu bățu-n baltă.

Care-i treaba: Cristina mi-a transmis un set de fix 16 întrebări la care ar trebui să răspund. Sincer, nu mi se par întrebări și nu cred că sînt atît de existențiale, dar răspund cu cea mai mare plăcere:

  1. Ziua cea mai frumoasă?
    Fiecare zi e frumoasă atunci cînd face exact ceea ce dorești. În cazul meu, majoritatea sîmbetelor sînt așa, deși, în ultimul timp, ziua de sîmbătă atrage și puțină tristețe.
  2. Lucrul cel mai ușor?
    Să visez. Cu ochii deschiși, amețit, dormind, în tramvai, scriind, nu contează starea de spirit sau mediul înconjurător. Sînt sigur că pot visa oriunde, oricum, oricînd.
  3. Cel mai mare obstacol?
    Grea întrebare, însă cred că m-am decis: minciuna și nepăsarea. Împreună sînt combinația letală.
  4. Cea mai mare greşeală?
    Din partea mea?! Să văd cum trece viața pe lîngă mine (Been there, done that…). Clar, nu mai vreau!
  5. Cauza răutăților?
    Frica. Asta duce la muulte alte lucruri, deci e cauza.
  6. Cea mai mare înfrîngere?
    Pînă acum nimic demn de notat în carnețel. Asta nu înseamnă că n-am tras învățămintele de rigoare. Probabil că cea mai mare înfrîngere aș suferi-o atunci cînd mi-aș da seama că principiile mele de viață sînt total greșite (foarte puțin posibil).
  7. Prima necesitate?
    O primă impresie bună. De orice natură: vizuală, auditivă, tactilă etc. După asta vine încrederea, cunoașterea…
  8. Cel mai mare mister? - Întrebarea asta lipsește de mult. Am făcut nițel backtracking și am găsit-o pierdută de la Zeffy
    Prostia
  9. Cel mai mare defect?
    Altruismul (uneori e un defect major) și naivitatea.
  10. Persoana cea mai periculoasă?
    „Prietenul” care îți vrea „binele”. A se citi cît se poate de ironic!
  11. Cel mai urît sentiment?
    Am observat că L3st a nominalizat minciuna ca fiind cel mai urît sentiment. Sunt total de acord, doar că minciuna nu e un sentiment. În lipsa unui echivalent sentimental al minciunii, eu spun că ura e cel mai josnic sentiment. Însă, uneori e și asta bună la ceva…
  12. Cel mai frumos cadou?
    Doi ochi mici care văd lumina zilei pentru prima oară. Asta ceva mai încolo. Acum doar liniște, siguranță și fericire.
  13. Cel mai bun remediu?
    Cum am scris mai sus: liniște și siguranță. Plus optimism și o minte limpede.
  14. Protecția efectivă?
    Există, dar e greu de obținut. Anticiparea tuturor pericolelor duce la paranoia (am pățit-o rău de tot) și încercarea de prevenire a lor duce la un stres enorm. Poate doar printr-o izolare socială, deși nu cred.
  15. Cele mai necesare persoane?
    După familia de gradul întîi urmează prietenii adevărați. Ăia care știu data nașterii bunicilor tăi și care își dau seama cînd trebuie să-ți suni prietena sau să-i dai flori :) Am noroc de ei uneori…
  16. Sentimentul cel mai frumos?
    Clar și fără discuții: iubirea. Da, da, sînt siropos azi. Poate e din cauza celor patru beri băute? Sau din cauza unor discuții purtate cu niște amici, cu ocazia celor patru beri.

Ar trebui să dau mai departe, dar n-am s-o fac (Sîc, sîc).
Cred că e destul de veche.

Scris în Jurnal | 4 comentarii »

Dacă n-aș fi fost eu…

Scris pe 10 Aprilie 2008 la 23:09

…aș fi fost un marinar. Îmi place uneori să visez, să mă gîndesc că viața e un ocean care trebuie străbătut de la un capăt la celălalt și-mi place să cred că voi putea face asta. Voi naviga, voi înfrunta riscurile uraganelor și furtunilor, voi cunoaște în permanență lume nouă și frumoasă iar la bătrînețe voi avea ce povesti nepoților. S-ar zice, apoi, că nu am o viață liniștită, stabilă, cu garanții și responsabilități însă, pînă la urmă, cine are?! Trăim, într-adevăr, într-un mic cub în care singurele lucruri garantate sînt trecerea timpului și moartea, mai devreme sau mai tîrziu. Ca și marinar nu m-aș gîndi absolut deloc la moarte (nici acum nu mă gîndesc) și mi-aș trăi viața privind mereu dinspre prova navei către un orizont mereu nou. Fără „prieteni” care te judecă fără să-ți știe viața, fără nimicuri care să te streseze zi de zi, fără claxoane, poluare și prostie urbană. Eventual o sirenă, pe care s-o fur din spuma mării și alături de care-mi voi petrece restul vieții. Frumos!

…aș fi fost copil. M-aș naște din nou, în aceeași familie, cu aceiași părinți, cu aceeași soră și aș fi crescut în același mediu. Sînt un copil de 21 de ani acum. Unul care privește melancolic în trecut, gîndindu-se la miile de lucruri pe care ar fi putut să le facă. La zece ani trebuia să fiu cuminte, mai tîrziu trebuia să fiu mai rău; uneori meritam palme în loc de vorbe, alteori cuvinte dulci și mîngîieri. Da, prostii… Poate că aș face exact aceleași lucruri. Dar aș da orice să-mi trăiesc din nou copilăria.

…aș fi fost chimist. N-am dilit (încă) și nu-i din cauza unei persoane foarte dragi. Chimia a fost și este o enigmă, un soare care n-a răsărit niciodată pentru mine. Sînt sigur că mi-ar șade bine într-un halat alb, imaculat :) . Laboratorul să-mi fie o a doua casă, eprubetele și mojarele să-mi fie prietenii și formulele opere de artă. Să fiu bun, să descopăr noi substanțe, noi formule, noi orizonturi, eventual să-i dau o palmă peste bot unui chimist renumit, demonstrîndu-i că a greșit. Experimente, culori, reacții, explozii… Și încă să-mi aștept chimista brunetă…

N-am alternative, sînt eu: un student nebărbierit într-o lume care nu m-a format cum trebuie. Doar nu-s eu de vină, nu?! Sînt tare curios ce-ar fi fost alții, dar nu nominalizez.

Scris în Jurnal | Un comentariu »

Expresii

Scris pe 08 Aprilie 2008 la 20:59

Un fel de banc primit pe messenger de la Oleg

Se trezește unul de dimineață din cauza unor zgomote ciudate: se crăpa de ziua. O caută pe nevastă-sa în pat și n-o găsește: o furase somnul. Se duce la baie și se uită în oglindă, dar oglinda se face țăndări: aruncase o privire. Pleacă la serviciu și pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălțime (pe ăia îi rodeau pantofii) și alții care dispăreau pur și simplu (pe ăia îi fura peisajul). Ajunge la serviciu și își vede toți colegii lipiți de tavan: purtau discuții la nivel înalt. La un moment dat se dezlipesc și cad toți de-odată: căzuseră de comun acord. Se enervează și pleacă de la serviciu. Pe drum îl vede pe unul lipit de asfalt și pe vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească: era sărac lipit pămîntului…

Ăsta da articol fără conținut :)

Scris în Funny | 3 comentarii »

O nouă temă

Scris pe 02 Aprilie 2008 la 12:12

Sînt sigur că se poate observa că am trecut la o temă nouă a blogului. În cele ce urmează voi da niște explicații și/sau note asupra acestei decizii.

3 coloane

Vechea temă avea doar două coloane: conținutul și un sidebar. Cea din urmă (sidebar-ul) devenise prea aglomerată și, pentru mine cel puțin, era o povară să dau scroll de sus pînă jos atunci cînd nu mă interesau articolele. Din fericire scriu articole destul de lungi (și interesante, sper eu) și nu am avut probleme de genul sidebar-ul determină înălțimea paginii sau sidebar-ul e mai interesant decît conținutul. Un plus ar fi posibilitatea de a adăuga banere (125×125 sau alte mărimi) într-un mod mai elegant.

2.0

Nu neapărat Web2.0, ci în general, o nouă versiune, o îmbunătățire a ceea ce reprezintă (de mai mult de două luni) locușorul meu on-line. Găsesc util acest face-lift gîndindu-mă la viitor și la modul în care lucrurile ar putea să se aglomereze (sau nu) pe aici.

Puțin mai „pro”

Am ales această temă și pentru profesionalismul care îl inspiră vizitatorului. Sînt conștient că se cam bate cap în cap cu ideea de blog personal și cu tematica foarte vastă abordată, dar simțeam nevoia unei „maturizări”. Poate sună stupid sau tîmpit o maturizare după ceva mai mult de două luni, dar am mai spus că nu am vechime în blogging doar de două luni.

Fără widget-uri

Am scos suportul pentru widget-uri al temei curente pentru o generare mai rapidă a codului HTML și pentru avea mai multă libertate în ceea ce privește configurarea chestiilor din sidebar.

Limba română

La momentul actual se mai pot observa foarte multe lucruri scrise în limba engleză (ce țin exclusiv de temă). Iubesc limba română și din acest motiv voi traduce toată interfața blogului. Aștept feedback!

Personalizare

Nu am făcut niciodată o temă începînd de la zero, ci am pornit de la o temă gata făcută, sfîrșind prin a modifica aproximativ 80% din codul ei :D . Exact același lucru îl voi face și cu această temă, mai ales că sunt unele lucruri care nu-mi plac. Oricum, aștept feedback și în această privință, mai ales că gusturile mele în materie de design lasă mult de dorit.

Ca să sumarizez: am schimbat vechea temă cu 3-Column Silhouette, pe care o voi modifica pînă ce ajung la un rezultat relativ bun. Aștept, prin comentarii, feedback și/sau întrebări referitoare la această temă.

Scris în Jurnal, Web | 4 comentarii »
← Articole mai vechi
nimic.org