Arhiva pentru luna 03/2008
Noi.respirăm (s-ar zice)
Scris pe 30 Martie 2008 la 12:43La IP am avut o libertate destul de mare în ceea ce privește alegerea proiectelor pentru care să fim notați. Iar sistemul de notare este foarte original: gradat în sume de euro (€); trebuia să obțin 150€ ca să nu-mi mai fac griji pentru restul semestrului la acest obiect și eventual să mă prezint la examen pentru a-mi mări nota finală.
Ok, aleg un proiect, caut echipă: cu Ancuța am mai lucrat la PizzaOnWeb, deci avem experiență. Mă pun pe treabă, fără să mă documentez prea bine în prealabil asupra obiectului și fără să citesc cerința printre rînduri. Oricum, scriu manual enorm de mult cod pînă ce aflu că pot folosi ceva gata făcut (un CMS, un platformă de blogging - orice). „Tare!”, îmi zic după ce scrisesem mai mult de 60% din back-end. „Nu-i nimic, măcar am cu ce să mă laud profului…”, zic gîndindu-mă la faptul că îmi va aprecia munca, stilul de a scrie cod (un singur fișier pentru back-end, cît se poate de KISS, puțin OOP) și că pot să vorbesc mult și bine despre ce și cum am făcut. Buuun…
Tema proiectului e foarte subiectivă și noi am încercat să tratăm problema într-un mod total obiectiv, fără a discrimina, deși uneori m-am trezit în paradoxuri și contraziceri foarte ciudate. În fine, nu-mi face plăcere să scriu despre asta…
Negocierea
Ajung cu saitul într-un stadiul în care putea fi prezentat, duc „produsul final” la facultate și, după ce vedem alte prezentări (nu prea reușite), urmează negocierea prețului. Băi, eu înțeleg intenția profului, de a ne forma o gîndire analitică și limbajul aferent, de a ne obișnui să ne încadrăm într-o cerință adresată într-o manieră non-tehnică, de a ne pregăti pentru a ne vinde produsul, dar a fost prea de tot. Dar să povestesc: stabilesc din start un preț de pornire de 350€, încrezător în produsul meu. Trag vreo zece minute un ultrascurt rezumat al codului și al funcționalității saitului și o las pe Anca să zică de conținut. Termină Anca și acum așteptam verdictul profului, care a urmat într-un mod total neașteptat: codul nu-l interesează, funcționalitatea și accesibilitatea nu mai sînt o problemă în ziua de azi (că tot vorbeam de discriminări), el e pro-fumat și i-ar face mare plăcere dacă țigările ar fi muuult mai toxice pentru fumători și mult mai puțin toxice pentru nefumători, nu avem mesaj, nu avem factorul șocant, nu avem aia, aia, aia… Ne-a făcut cu ou și cu oțet, cu alte cuvinte. Eu de abia mă abțineam să nu-i spun vreo două cuvinte și să-i duc aberațiile pe calea cea dreaptă, Ancuței i se umeziseră ochii, era jenant: eu vorbeam încontinuu, el vorbea încontinuu. În fine, după aproape jumătate de ceas de „negocieri” i-am spus că nu scad sub 300€ el vroia să-mi dea 150. I-am spus că „…am umplut total și exclusiv spațiul creat de cerință…”, el mi-a spus că acea cerință e formulată prost, non-tehnic (deși nu e așa) și că spiritul analitic trebuia să facă „traducerea”, cu alte cuvinte ne-am descurcat bine la o cerință formulată prost într-un mod intenționat. „Foarte fain!”, îmi zic și dau să plec, însă nu după ce am primit un „…om vedea”. Am ieșit, am dat un pumn în perete, m-am calmat, însă pe Anca a podidit-o plînsul.
Concluziile după runda întîi
- n-avem mesaj - cu toate că aveam unul (nu intru deloc în detalii) - bine, nu sîntem studenți la marketing și nu am tratat saitul ca pe un produs comercial, ci așa cum trebuia tratat, ca pe o campanie făcută de oameni pentru oameni.
- n-avem elementul de șoc - idem cu mesajul și nu am considerat că trebuie să aratăm explicit efectele fumatului pasiv (destul de macabre uneori) pentru a nu discrimina și pentru a nu înscîrbi vizitatorul
- codul nu e important - hai du-te, adică niște informație luată de pe net pusă pe un Wordpress (cca. o oră) e echivalent cu ce-am scris eu? Ok, mulțumim facultății de informatică atunci…
- accesibilitatea, interacțiunea vizitator-sait, feedback-ul, interactivitatea nu sînt elocvente - hai du-te din nou: să văd eu un nenea interesat care intră pe un sait cu scris roșu pe fundal albastru, făcut cu frameuri, scris cu monotype, serif, sans-serif și fantasy la un loc, plin de animații de prost gust, de marquee-uri și blink-uri, care merge cu chiu cu vai doar în IE, și care (culmea) conține informații banale sau furate din alte surse. Oricum, o prostie…
- indexarea în motoarele de căutare nu e importantă: printre picăturile care au umplut paharul. Păi bine, măi, dar un aflux major de vizitatori vin de pe google de pe urma căutările după cuvinte cheie: fumat pasiv, campanie, efectele fumatului pasiv etc. Nu am avut în vedere optimizarea codului și afront-end-ului, dar am folosit URL cît mai SEO-friendly, headinguri și liste imbricate pentru ierarhizare etc. Cu alte cuvinte o palmă peste bot zeului Google. Tare, nu?!
Multe alte concluzii „pertinente” notate în memorie printre multe cuvinte „de bine”.
Am negociat marți, urma să renegociem vineri (de la 18:00
- era să pierd trenul). Eu mi-am pus în gînd să nu schimb absolut nimic la sait, să nu mai scriu o linie de cod. Eram ferm hotărît, însă mi-au venit niște idei și le-am pus în aplicare. În fine, nu au fost schimbări majore (pe partea de back-end aproape deloc): un filmuleț, două imagini cu copii și cam atît.
Negocierea finală
Se pare că „schimbările” au dat roade neașteptate, pentru că am obținut cei 300€ (150 de persoană) după nici trei minute, în care i-am spus că am adăugat niște chestii noi. Atît! Am rămas mască la faza asta… Total fără comentarii.
Concluzii finale
- obiect degeaba, prof degeaba, chin degeaba, stres degeaba, nervi degeaba
- nu mai încerc să reinventez roata atunci cînd are nevoie doar de un rebranding
- echipa își are uneori rostul ei, alteori te încurcă
- nu vreau să mă fac analist software, ci programator web, CLAR?
- Komodo e un IDE bun
Produsul final
- noi.respirăm (nu cunoaște IE6 - deci NU)
- 1200 linii de cod în fișierul de bază, 300 în CSS-ul principal, cîte 60 în celelalte CSS-uri, 400 de linii jQuery (în afara fișierului framework)
- domeniul respiram.info pe numele meu
-
Tehnologii folosite :
- XHTML 1.1 (ar trebui să fie valid deși nu este din cauză timpului
)
- PHP5
- MySQL
- mod_rewrite
- JavaScript, jQuery
- CSS
- AJAX (pentru căutare)
- XHTML 1.1 (ar trebui să fie valid deși nu este din cauză timpului
- Tot codul e scris manual în Komodo Edit, imaginile sînt prelucrate în Photoshop (singura chestie comercială folosită).
Oricum, am tras destule concluzii și într-un fel mi-a prins bine.
Încercări schimbătoare
Scris pe 30 Martie 2008 la 00:45Voi încerca să trec la Wordpress 2.5 printr-o metodă nu prea ortodoxă (nu dau detalii), iar dacă ceva nu merge bine … asta este. Oricum, fac copie de siguranță la baza de date și la restul prostioarelor (« a se citi plugins). M-am săturat de tema asta (creație proprie în proporție de 90%), voi sta puțin pe Kubrick (Wordpress Default) sau, dacă voi găsi o temă potrivită (trei coloane, sidebar pe partea dreaptă etc) o voi schimba.
Îmi țin pumnii!
Editare
Se pare că totul a mers cum trebuie: exportat wpx, șters toate fișierele vechi, bază de date nouă, încărcat Wordpress 2.5 nou-nouț, instalat, șters baza de date veche, importat wpx (mai puțin legăturile, dar nu-i bai; rezolv eu), copiat wp-content/uploads. Urmează pluginurile…
Editare la editare
E în regulă și cu pluginurile, mai puțin cu tema. Sînt prea obosit ca să mă ocup de asta acum, am timp dimineață. Noapte bună Cătălin!
Tehnici avansate de programare - tema 3
Scris pe 24 Martie 2008 la 16:18Temă „la cerere” :
Cerințe:
- Scrieți o aplicație care să gestioneze angajatii unei companii. Informațiile care vor descrie „obiectele” de tip angajat sînt: cod, nume, salariu.
Programul trebuie sa permită:- actualizarea mulțimii angajatilor (cel puțin adăugare)
- listarea angajatilor curenți
- salvarea acestora într-un fișier (text, binar sau xml) cu posibilitatea de restaurare
- generarea unui raport în format HTML (sau PDF, EXCEL etc) cu angajații companiei
Raportul HTML va fi de forma:
- Scrieți un program care să permită căutarea unui fișier cu un anumit nume sau care conține o anumită expresie regulată, într-un director specificat și recursiv, în subdirectoarele acestuia.
Rezolvări: Citește întreg articolul »
Haos total
Scris pe 24 Martie 2008 la 11:16Un titlu perfect pentru o chestie ce se vrea un articol perfect (mda, siiigur)…
Cam asta-i în viața mea acum: haos și dezordine. Se spune că mediul haotic și gîndirea haotică le sînt propice doar geniilor, și mă întreb dacă n-am cumva o sămînță de Dexter în mine, într-o stare latentă și care abia așteaptă scînteia ce-i va permite să iasă la suprafață. Dar asta-i altă mîncare de pește…
Ziceam de haos. Mă uit în jur și remarc haosul ce mă-nconjoară. În camera mea extrem de albastră e dezordine totală: haine aruncate peste tot, cojile de la bananele mîncate aseară lîngă pat, cutii de Pringles răsturnate sub masă, și eu stau turcește pe pat și scriu o altă labă prostie de articol. Măcar am reușit să mănînc de dimineață… M-am uitat din greșeală în oglindă (nu-s un Narcis, dar nicio Gorgonă) și mi-am observat freză haotică și privirea tîmpă cu care o admiram. Mai aiurea e că nu m-am uitat la ceas decît acum (e 11:04) și-mi dau seama că trebuia să fiu la facultate pe la 10.
Mai împing vreo doi de Enter și o înjurătură printre dinți că mi-am adus aminte cît de porc sînt. Chiar și camera în care stau mi se pare o cocină, chiar și puținele sentimente care mă încearcă acum sînt de porc. E bine că nu sforăi, că atunci deveneam subit un porc veritabil, gata să fie jugănit pentru modul cum tratează persoanele cărora le pasă. Deci eu, acest Ghiță al programatorilor, mă plîng de haos. Ar trebui să-mi fie rușine că fac de rîs neamul porcesc. Nici de porc nu-s bun.
Haosul nu-mi domnește numai mediul, ci și viața și gîndirea. Am ajuns la un grad de stres încît nu-mi mai permit să nasc o idee de frica uitării. Avalanșe de gînduri total aiurea îmi inundă cortexul iar memoria nu mă mai ajută de fiecare dată. „Am îmbătrînit și eu” ar zice mediocrul din mine și tind să-i dau dreptate.
Trebuie să-mi prioritizez (tare verb, nu?!) chestiile pe care trebuie să le fac, am nevoie de un orar relativ fix ale activităților zilnice și-mi trebuie neapărat o perioadă de descărcare/încărcare. Sper să nu intru în monotonie odată cu stabilirea acestor priorități, dar îmi asum orice riscuri pentru a ieși cu fruntea sus din haosul actual.
Acum?! Acum mă doare gîtul (cea mai cruntă durere), stau nașpa pe pat și mi-au amorțit picioarele, mi-e frig și foame. Trebuie să merg la facultate…
Lepșe nimicitoare
Scris pe 19 Martie 2008 la 22:19Ghiontul primit de la Svastik m-a luat puțin prin surprindere, fiind prima leapșă la care răspund de cînd dețin blogu’ ista.
Deci, se ia una bucată articol care mi-a plăcut și se comentează (mi-e rușine că n-am căutat un articol mai interesant, mai popular sau chiar mai bun scris de Svastik pentru că nu citesc blogul decît de puțin timp și nu prea am chef/timp să citesc din trecut). Cu am scris și în comentariu, îmi place cum/ce a scris pentru că mă regăsesc într-un fel acele rînduri. Și eu m-am purtat pe o sinusoidală în ceea ce privește țelul în viață: zidar (
), alpinist, arhitect, programator, programator web într-un final. Sper să rămîn doar la asta… Dar nu vorbeam despre mine, ci despre articolul respectiv. Acum, după ce l-am recitit văd în el o domnișoară speriată ca de bombe de Bacalaureatul ce-i bate la ușă, căreia i-ar sta bine ca șefă într-o micro/mini întreprindere, în niciun caz patroană de vulcanizare. Oricum, îmi place stilul pur personal, expediat prin biți ca și cum mi(ne)-ar fi zis prin viu grai.
Oricum, d-ră Svastik, dacă te așteptai la mai mult comentariu din partea mea, te anunț că te-ai înșelat. Data viitoare să te înveți minte să nu-mi mai tragi lepșe. Glumesc, bineînțeles, mi-a făcut plăcere să recitesc și aș fi vrut să scriu mai mult doar că temele la PC, GPC, AG și TAP nu se fac singure. Spor!
Uff! Era să uit: trebuie să lepșesc și eu doi nimicitori: pe Ana Maria și pe Cristina! Știu că scriu prost, scriu degeaba, scriu aiurea, scriu neinteresant, dar străduiți-vă să găsiți ceva bun în mormanul ăsta de refulări debile.
