Arhiva pentru luna 01/2008
Ziua îndrăgostiților
Scris pe 29 Ianuarie 2008 la 12:45S-a declanșat deja nebunia generală prilejuită de așa-zisa zi a îndrăgostiților. În cultura vestică această zi e sărbătorită pe 14 Februarie (de ziua Sfîntului Valentin), iar în cea românească e sărbătorită pe 24 Februarie (de Dragobete).
Personal nu sînt deloc de acord cu sărbătoarea de pe 14 Februarie și dac-aș avea de ales, aș alege fără ezitare Dragobetele românesc.
De ce nu sînt de acord cu 14 Februarie? Pentru că nu cred că e necesară o zi specială pentru a-ți arăta afecțiunea față de persoana iubită. Florile, felicitările, bomboanele de ciocolată, etc pot fi oferite în orice zi. Am și motive mult mai personale ca această zi să îmi fie foarte antipatică, dar să nu intru în detalii. Valentine’s Day e un kitsch apusean sprijinit de Biserica Catolică (n-are nici o legătură cu ortodoxismul), un truc financiar prin care se storc cantități impresionante de bani din buzunarele îndrăgostiților. De ce să ne manifestăm dragostea față de semeni printr-o sărbătoare comercială ambalată frumos în staniol roz și legată cu fundă roșie? E doar de fațadă…
De ce susțin Dragobetele? În primul rînd pentru că sînt român patriot, pentru că nu vreau să înlocuiesc o sărbătoare românească cu una străină neortodoxă. În al doilea rînd pentru că nu se face atîta publicitate și atîta vîlvă în mass-media pe seama zilei de 24 Februarie, nu sînt sufocat cu mesaje roz de „Happy Valentine’s Day!” peste tot. Dragobetele are o istorie și o etimologie mai firească, din cîte am citit pe Wikipedia.
Anul trecut, pe defunctul blog, am susținul campania lui Sorin, adică Dragobete.ro inițiată cu scopul de a promova această sărbătoare. Acum nu mai sînt atît de îndrăgostit ca atunci, iar saitul respectiv nu a mai fost actualizat de mult. Totuși folosesc un banner de-al lor pentru promovarea zilei îndrăgostiților pe 24 Februarie:
Articolul de anul trecut:
Niciodată nu mi-a plăcut ideea de „Zi a îndrăgostiților”. Adică e nevoie de o zi specială în care îndrăgostiții să-și facă unul altuia cadouri sau în care să-și rostească declarații? De ce nu în fiecare zi?!? Care e ideea? Dacă nu aș fi îndrăgostit probabil că m-ar durea fix în cot de această zi. E degeaba, zi de consum. Cum adică ce consum?!? Psihic („Vai, dar ce să-i cumpăr? Oare o să-i placă?”), fizic (umblătură multă) și, bineînțeles, financiar. Ah, și de cînd sîntem și noi în rînd cu lumea (adică de cînd pupăm cururi americane și vest-europene) fabuloasa zi a îndrăgostiților e pe 14 Februarie. De cînd asta? Păi bine, măi fraților, că pînă și bunică-mea de 85 de ani știe că această zi e pe 24 Februarie, de Dragobete. În calendarul ortodox scrie negru pe alb: Sfîntul preacuvios Auxentiu, pomenirea preacuviosului părinte Maron, pomenirea cuviosului părintelui Avraam, sfîntul Filimon …și cam atît. Și ca să nu fac discriminări, în cel romano-catolic scrie: Călugărul Ciril şi episcopul Metodiu, patroni ai Europei …în cel greco-catolic scrie: Sfîntul Axente Deci, de unde și pînă unde Sfîntul Valentin? Tot noi sîntem bolînzi, în schimb că, pe lîngă faptul că sîntem pupincuriști, pe lîngă mașini, bani, telefoane și, în general, tot ce prindem, mai furăm şi sărbători… Așa, ca să mă calmez, unde am rămas… Ah, da, la ziua îndrăgostiților alias ziua Sfîntului Valentin alias 14 Februarie. E bine că peste tot la știri se fac reportaje speciale cu această ocazie, dar de Dragobete, ziua îndrăgostiților de drept a românilor, toate posturile tac ca peștii… Scandalos. Hai să ne schimbăm numele țării din România în Țara lu’ Pește.
Eu, probabil din prea multă iubire pe care o port în suflet, trebuie să mă descarc în fiecare zi și trebuie să-mi mărturisesc zilnic, cît pot de mult, această iubire. Nu doar o dată pe an și nici într-un caz pe 14 Februarie.
S-au mai schimbat unele păreri, lucrurile evoluează, e bine!
Nervous busy bee
Scris pe 29 Ianuarie 2008 la 01:56Fără legătură cu filmul cu albinuțe, pe care l-am văzut, dar la care nu am apucat să scriu un mic comentariu. Sînt doar foarte ocupat cu învățatul. A dracului s(tr)esiune! Dar nu-i nimic, trece și asta la fel cum au trecut și celelalte; sper, însă, cu mai mult succes. Azi: un drum pînă la facultate, o discuție cu doamnele de la secretariat (presimt o mică ceartă), cursuri de tras la xerox și apoi de învățat…
Nu contează! O să fie bine, chiar dacă sînt mai mult decît supărat acum pe o personică care mă tot stresează cu apeluri. Dacă nici mîine nu contenește cu mesajele și apelurile îmi bag frumușel pixu-n ea de treabă, îmi iau jucăriile și mă duc acasă. Oi fi eu fraier, dar nu-s prost și nici nu vreau să fiu luat la mișto.
Gata, m-am calmat, nu-mi mai simt tîmplele pulsînd, nu mai am nervi, sînt calm! Nu merită să-mi frec încă o zi pentru o … mă abțin. Pentru o p’zdă proastă (credeai că ai scăpat?!) care te freacă la icre exact cînd ți-e lumea mai dragă. Lasă-mă dracului în pace, nu mă căuta, nu mă suna, nu-mi mai trimite mesaje, nu vreau să te cunosc, nu exiști pentru mine. Nu știu cine ești, în primul rînd, dar dacă aflu crede-mă că-ți frec viața ca pe ness. Șterge numărul meu, uită-l, fă borș cu el, nu mă mai trezi noaptea din somn!
Acum, că m-am descărcat puțin de nervi sper să reușesc să adorm și sper ca de mîine să-mi văd de sesiune. Preferabil nederanjat, obsedato!
Editare: în timp ce scriam treaba asta am primit două beepuri și un mesaj. Tare, nu?! Oare nu am fost destul de clar în cuvintele „…îți bag telefonu-n cur dacă te prind…”? Sau abia așteaptă… I guess I’ll never find out.
Haihui
Scris pe 28 Ianuarie 2008 la 13:13Mă sună aseară Răzvan și-mi zice să cobor la o plimbare cu mașina.. „Bine! Dar cu cine mai ești?”, întreb eu cu puțină îngrijorare, știind că Răzvan e păhăritor fruntaș și nu voiam să ajung pe dimineață mahmur acasă. Era cu Cris, cu Matizda. Bun, nu era pont de băut…
Cobor eu repede din casă și mă urc în mașină. Arunc și eu, la mișto, pastila cu „Uni merem?”. Cred că nici eu n-aveau idee că mi-au răspuns cu „Nu știm, dar o luăm pe aici că-i mai aproape…”. Pînă la urmă am stabilit să mergem în Siret (fără nici un scop); pe la Dărmănești am hotărît să nu mai mergem în Siret, ci la Solca; în Milișăuți Cris a uitat să mai facă stînga și am continuat drumul spre Rădăuți. În Rădăuți ne-am zis să ajungem și în Sucevița, iar din Sucevița mai era puțin pînă la Palma (vîrf de trecătoare). Ajunși la Palma am făcut cîteva fotografii (pe care încă nu le-am primit) la statuie, am înghețat de frig și ne-am pus pe picior de plecare cînd Răzvan a propus să mergem și pînă în Câmpulung Moldovenesc: „…doar cobori valea și ai ajuns…”. Aham, siigur, 40 de kilometri de coborîre continuă pe serpentine, pe un polei și un vînt îngrozitor. Din Câmpulung am grăbit-o spre casă, unde am ajuns pe la miezul nopții înfrigurați și înfometați, dar cu zîmbetul pe buze. Am rîs mult, am povestit multe pe drum, am bîrfit puțin, a fost frumos…
Am făcut în total vreo 220 de kilometri pe traseul Suceava - Pătrăuți - Dărmănești - Milișăuți - Rădăuți - Marginea - Sucevița - Ciumârna - Moldovița - Sadova - Câmpulung Moldovenesc - Vama - Frasin - Gura Humorului - Berchișești - Măzănăești - Lucăcești - Frumoasa - Suceava. Îmi pare foarte rău că nu am avut aparatul foto cu mine, poate data viitoare.
Acum știu la ce să mă aștept cînd e vorba de o plimbare cu mașina și am învățat să nu mai am încredere în Răzvan cînd e vorba de stabilirea unui traseu mai scurt.
Nerealizări
Scris pe 27 Ianuarie 2008 la 19:12N-am apucat să mă plimb prea mult, n-am făcut fotografii, n-am văzut „In the Name of the King: A Dungeon Siege Tale”. În schimb am frecat menta în stilu-mi caracteristic…
M-am întîlnit cu Răzvan, cu Maka și cu Morris, am plecat toți la Andrei și am făcut mîncare. S-au supărat băieții pe mine că nu le arăt ce mesaje am pe telefon - uneori nici eu nu înțeleg de ce țin atît de mult la chestiile personale. Am mîncat cîrnăciori cu cartofi prăjiți, am băut 3în1 și Pepsi, am jucat Minesweeper și am ascultat muzică. O după-amiază de Duminică alături de prieteni era exact lucrul care îmi lipsea…
Se preconizează o seară luuungă, dar afară e frig și ninge cu fulgi mici, mici de tot și sper să ne adunăm mai mulți la un pahar de vin…
Mîine plec înapoi la Iași 
și mă pun serios cu burta pe carte…
Casă, dulce casă
Scris pe 26 Ianuarie 2008 la 23:17Am ajuns și eu într-un final acasă (în Suceava)! Mult mai frig ca în Iași și mult mai multă plictiseală… Deocamdată nu s-a întîmplat nimic interesant, aștept ziua de mîine. Sînt cam obosit - sufăr de obscura boală a trezitului de dimineață - și cam supărat. Urăsc CFRul puradeii cerșetori și babele puturoase din tren (mai multe despre astea într-un articol viitor)! Seara asta am program de vizionat filme :
Primul îl revăd a patra oară și celelate două sînt noutăți… Am să fac scurte comentarii asupra lor după ce le vizionez. Aștept, însă Meet the Spartans și Rambo IV. Mulțumesc încă o dată loțipiștilor că mi-au oprit sursele de filme, dar am și de rezervă cîteva.
Fără legătură cu filmele: De ce IMDb nu folosește URLuri SEO-friendly? Nu că ar avea nevoie de așa ceva la cît trafic au, dar parcă Google vede mai bine „meet-the-spartans” decît „tt1073498”…
Tot mîine vreau să fac cîteva fotografii cu locurile în care am crescut și cu oamenii alături de care am crescut. Mi-e dor de liceu, de școală, de unii prieteni plecați peste hotare și de aventurile petrecute împreună!
-
Despre
This is an area on your website where you can add text. This will serve as an informative location on your website, where you can talk about your site.
Colegi
Nimic.org
Suceveni
